Comentariul pe strofe al poeziei La steaua de Mihai Eminescu a fost conceput asemenea unui rezumat, astfel încât să poți să îți reamintești secvențele importante ale fiecărei strofe și să înțelegi ce a vrut să transmită poetul cititorilor. Citind acest comentariu pe strofe al poeziei La steaua de Mihai Eminescu vei afla că poezia este compusă din patru catrene, iar mesajul este transmis într-o formă cât mai simplă, textul nefiind încărcat de figuri de stil.
Comentariu Literar Al Poeziei La Steaua De Mihai Eminescu
Ne urmareste inca". Starea de spirit al eului liric estecuprinsa de sentimente profunde de cugetare,asupra problemelorexistentiale, intr-o motivare a sensului existentei. Sugestiauniversului identic,se bazeaza in primul rand pe motivul"stelei"sial"luminii",care semnifica acel corp ceresc supus la meditatie inpofida problemelor existentiale. Poezia include deasemenea o gamavariata de figuri de stil,care o alcatuiesc intr-un limbaj poeticmai universal. Metafora "Icoana stelei"reprezinta in imaginatiapoetului fata sfanta si divina a stelei ce invaluie un sir deghinduri lumesti. Simbolizeaza ceva Dumnezeesc,unde icoana estesemnul paradoxal,facandu-si loc in durerea tulburatoare a spatiuluicosmic.Iubirea fiind un sentiment de origine sacra,care daca sestinge lasa intunerec,un spatiu mort. Datorita acestor elemente intotalitate a sentimentelor meditative, poezia"La steaua" se inscriein genul liric deoarece este construita in straturi profunde alesufletului eului liric si al ghandirii umane, unde se dauexplicatii a unor experiente intelectuale fundamentale,in legaturacu temele universului si al vietii. Avand 4 strofe a cate 4 versuricu un ritm iambic si o rima incrucisata este bazata pe comparatiaintre personalitatea iubirii umane si evolutia stelara. Comentariuliterar la poezia La steaua de Mihai Eminescu Mihai Eminescu estepoetul reprezentativ al literaturii romane. Prin tot ce a creeat,el a produs un efect de modelare profound si de durata. A facut catoata poezia acestui secol sa evolueze sub auspiciile genului sau.Cunoscuta poezie filozofica La steaua explica printr-un mecaanismcosmic elucidate de stiinta moderna si disparitia iubirii, avindtema de baza filozofia vietii iar idea valoarea existentiala aomului in raport cu dimensiunea temporala . Comparatia alegorica asentimentului de dragoste cu un fenomen ale mecanicii cosmiceproduce nostalgia contemplarii spatiilor stelare La steaua care arasarit /E-o cale atit de lunga/Ca mii de ani i-au trebuit/ Luminiisan e ajunga. Poetul figureaza marile translatii din spatiu cosmic,in contaratimp cu perceptia umana limitata. Care poate intelegenumai consecintele vizibile, nu cauzalitatea deplina a fenomenelor,inclusive ale trairilor umane Poate de mult s-a stins in drum/Indepartari albastre/ Dar raza ei abia acum / Lucii vederii noastre .Maretia undei iubiri trecute , neintelese are durerea tulburatoareal unui spectacol cosmic asezat sub semnul paradoxal Icoana steleice-a murit /Incet pe cer se sue/ Era pe cind nu sa zarit / Azi ovedem si nue .Amorul, ca steaua , ce intre timp s-a stins imagineaprimita fiind numai a unui spatiu mort, se supune acelorlasi legitranscendente. Iubirea sentiment de origine divina, emanatia a unuieros extins. In scara cosmica, poate trimite in lumea de jos, numaireflectarea tarzie a unui amintiri Lumina stinsului amor/Neurmareste inca. Starea de spirit a eului liric este cuprinsa desentimente profunde de cugetare, meditatie , reflectie asupraproblemelor existentiale, intr-u motivarea sensului existentei.Sugestia universului identic se bazeaza in primul rind pe motivulstelei si al luminii care semnifica acel corp ceresc supus lameditatie in pofida problemelor existentiale. Motivul pe care sesprijina initial ideea aceasta se constituie intr-un punct deplecare de o sugestivitate exemplara: imaginea stelei rasarind nuse retine ca atare, ci ca metafora a calatoriei luminii:, aa steauacare-a rasarit I E-o cale-atat de lunga, I Ca mii de ani i-autrebuit I Luminii sa ne-
Ne urmareste inca\". Starea de spirit al eului liric este\ncuprinsa de sentimente profunde de cugetare,asupra problemelor\nexistentiale, intr-o motivare a sensului existentei. Sugestia\nuniversului identic,se bazeaza in primul rand pe motivul\"stelei\"si\nal\"luminii\",care semnifica acel corp ceresc supus la meditatie in\npofida problemelor existentiale. Poezia include deasemenea o gama\nvariata de figuri de stil,care o alcatuiesc intr-un limbaj poetic\nmai universal. Metafora \"Icoana stelei\"reprezinta in imaginatia\npoetului fata sfanta si divina a stelei ce invaluie un sir de\nghinduri lumesti. Simbolizeaza ceva Dumnezeesc,unde icoana este\nsemnul paradoxal,facandu-si loc in durerea tulburatoare a spatiului\ncosmic.Iubirea fiind un sentiment de origine sacra,care daca se\nstinge lasa intunerec,un spatiu mort. Datorita acestor elemente in\ntotalitate a sentimentelor meditative, poezia\"La steaua\" se inscrie\nin genul liric deoarece este construita in straturi profunde ale\nsufletului eului liric si al ghandirii umane, unde se dau\nexplicatii a unor experiente intelectuale fundamentale,in legatura\ncu temele universului si al vietii. Avand 4 strofe a cate 4 versuri\ncu un ritm iambic si o rima incrucisata este bazata pe comparatia\nintre personalitatea iubirii umane si evolutia stelara. Comentariu\nliterar la poezia La steaua de Mihai Eminescu Mihai Eminescu este\npoetul reprezentativ al literaturii romane. Prin tot ce a creeat,\nel a produs un efect de modelare profound si de durata. A facut ca\ntoata poezia acestui secol sa evolueze sub auspiciile genului sau.\nCunoscuta poezie filozofica La steaua explica printr-un mecaanism\ncosmic elucidate de stiinta moderna si disparitia iubirii, avind\ntema de baza filozofia vietii iar idea valoarea existentiala a\nomului in raport cu dimensiunea temporala . Comparatia alegorica a\nsentimentului de dragoste cu un fenomen ale mecanicii cosmice\nproduce nostalgia contemplarii spatiilor stelare La steaua care a\nrasarit /E-o cale atit de lunga/Ca mii de ani i-au trebuit/ Luminii\nsan e ajunga. Poetul figureaza marile translatii din spatiu cosmic,\nin contaratimp cu perceptia umana limitata. Care poate intelege\nnumai consecintele vizibile, nu cauzalitatea deplina a fenomenelor,\ninclusive ale trairilor umane Poate de mult s-a stins in drum/In\ndepartari albastre/ Dar raza ei abia acum / Lucii vederii noastre .\nMaretia undei iubiri trecute , neintelese are durerea tulburatoare\nal unui spectacol cosmic asezat sub semnul paradoxal Icoana stele\nice-a murit /Incet pe cer se sue/ Era pe cind nu sa zarit / Azi o\nvedem si nue .Amorul, ca steaua , ce intre timp s-a stins imaginea\nprimita fiind numai a unui spatiu mort, se supune acelorlasi legi\ntranscendente. Iubirea sentiment de origine divina, emanatia a unui\neros extins. In scara cosmica, poate trimite in lumea de jos, numai\nreflectarea tarzie a unui amintiri Lumina stinsului amor/Ne\nurmareste inca. Starea de spirit a eului liric este cuprinsa de\nsentimente profunde de cugetare, meditatie , reflectie asupra\nproblemelor existentiale, intr-u motivarea sensului existentei.\nSugestia universului identic se bazeaza in primul rind pe motivul\nstelei si al luminii care semnifica acel corp ceresc supus la\nmeditatie in pofida problemelor existentiale. Motivul pe care se\nsprijina initial ideea aceasta se constituie intr-un punct de\nplecare de o sugestivitate exemplara: imaginea stelei rasarind nu\nse retine ca atare, ci ca metafora a calatoriei luminii:, aa steaua\ncare-a rasarit I E-o cale-atat de lunga, I Ca mii de ani i-au\ntrebuit I Luminii sa ne- 2ff7e9595c
Comments